şi totuşi ...
prezentul încă ... adeseori ne înspăimântă.
Viitorul ?
Incredibil ... !
Chiar şi trecutul e de multe ori de necrezut.
Te-aş ţine-n palma mea ...
ca pe un gingaş fulg de nea.
Căldura însă te-ar putea topi,
răceala ... te-ar putea încremeni.
Şi totuşi ... nu te pot lăsa să cazi,
iar ce-a fost ieri nu poate să mai fie azi
Sufletul tău nu poate dintr-o dată cristal ca să devină
chiar dacă uneori prea repede nisipul din clepsidră se termină.
... oare nisipul e de vină ?!
Altă clepsidră-ncep să-ţi construiesc
Nisipu-l macin iar şi-l înmulţesc.
Sticla o torn din nou, mijlocu-i subţiez
Şi pe un soclu mai înalt încerc să o aşez
Te strâng în braţe ca să te simt că eşti,
Când ochii larg deschişi ridici spre mine
Parcă te simt cum creşti...
Ridic-a ta privire
dinspre pământul care-ţi şade sub picioare
spre mine !
Sunt mai aproape decât crezi
chiar dac-adeseori te uiţi la mine ... şi nu mă vezi.
Aş vrea să pot să te acopăr
cu tandre sărutări în fiecare zi
mă tem ...
Să nu cumva s-ajungi să mă doreşti
mai mult decât mă vei putea iubi ...
2008
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu