Daţi-mi un trup, voi munţilor - Lucian Blaga

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!

Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Grădinar în Rai - Nicolae Băciuț

Nu-ți cer nimic. De ce ți-aș cere ?
Când Doamne, singur știi ce vrem!
Zăpezii cum să-i ceri sa fie albă,
Iar ierbii, cum să-i ceri să fie verde?
Iar sforii, cum să-i ceri să fie ghem?

Nimic nu-ți cer. Mi-ajunge viața
Din care-mi iei câte puțin.
Nici strugurilor nu le ceri să fie vin.
Nici soarelui să uite dimineața.

Nu-ți cer nimic la Judecata de Apoi,
Din mine, dacă mă ridic,
Nu voi fi singur: suntem DOI!
Nu-ți cer nimic.
Dar dacă totuși vrei ceva să-mi dai
Să mă faci, Doamne, grădinar în RAI!

De-ai ieși din mormânt între noi - Aron Cotruș

De-ai ieși din mormânt între noi

și-ai vedea atâția moți zdrențuroși pe munții goi

și neamul întreg flămând ca acu,

ce-ai zice, Horia, tu?!...

Te-ai jelui, ai doini din fluier,

ori ai da un nou, și lung, și roșu șuier,

munții toți să se cutremure,

liftele câmpiei să tremure,

să le vezi îngrozite, de pe culmea-ți săracă,

din ale belșugului târguri cum pleacă?!...

De-ai trăi tu

acu,

ce-ai face, Horia, cu mișeii ce vând

norodul flămând?!...

Nu ți-ar veni să-i cauți pe toți,

de gâturi să-i scoți,

din paturi, de la cini, de la prânzuri,

şi-n mijlocul piețelor celor mai mari,

ca pe cei mai mișei tâlhari,

de limbă să-i spânzuri?!...