Şi ceaţa se topeşte în senin.
De umbre mă lepăd şi de tină
Şi spre altarul jertfei mă închin.
Ca mielul spre tăiere lin păşesc
Deşi cunosc a jertfei grea durere
Nu mă mai las risipei şi tânjesc
După lumină, căci sufletul mi-o cere.
Dă-mi, Doamne, forţă să înduplec
Searbădul rânjet la ţărânei
De trup să mă despart, să plec
Genunchii sufletului şi ai Moirei.
- Să taci şi să-ţi înghiţi cuvântul
Şi de va fi nevoie să omori în tine
Tot fluviul de lumină ce-o capătă pământul
Căci e mai bine, nu pentru ei, ci pentru tine.
Fii credincios durerii şi nu te da-ndărăt
De voluptate nu e cazul să te-mbeţi acum
Căci ai gustat nesăţios din dalb omăt
Şi-ai ars pe rug, dar fără fum ...
Cluj Napoca
30.09.08
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu