Învrăjbire - Magda Isanoș

 

As vrea sa mor alaturea de tine
si timpla linga timpla ta s-o pun,
ca, ascultindu-ti gindurile bune,
sa stiu daca mai esti si-acuma bun
si fara ascunzis ca mai nainte,
si sa te-ntreb daca-i adevarat
ca nu ma mai iubesti si m-ai uitat.
E lumea rea pe-aicea si ma minte
c-ar fi asa, dar daca te-as vedea,
cu gura, de pe ochi si de pe gura
indepartind oricare vraja rea,
iubirea din taciunele de ura
as reaprinde-o si ne-am recunoaste,
mirindu-ne c-atita invrajbire
in suflet din cuvinte poate naste.
Si-am fi pe urma cum is doua fire
intr-o impletitura, sa nu poata
o umbra intre noi sa se strecoare
si astfel sa-mi intunece c-o pata
surisul care-mi tine loc de soare.

Murim... ca mâine - Magda Isanoș

E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioși, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri și de ploi,
cu păr din care șiruie răcoare...

Și iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot așa o să se plece,
mirată, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oară.

Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viața e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate

și celălalt - și-mi pare nențeles
și trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori ți nu zâmbim,

noi, care-așa de repede murim. 

România lui Avram Iancu - Corneliu Vadim Tudor

 

E rînduită prost această stînă
zadarnic are jgheaburi și păşuni
cind turmele tot înspre rîpi se mînă
iar din ciobani numai cîțiva sînt buni

E prea in calea lupilor, sărmana
sînt lotri mulți, tainu-i tot mai mic
și nu mai crede nimeni în nirvana
din vechiul rai n-a mai rămas nimic

S-au îngrăşat berbecii şi mågarii
păianjenii ruinei curg şuvoi
pereții de stejar trosnesc de carii
căpușile regine-s peste oi

Au ruginit tălăngile în ploaie
și laptele-i ca pînza grea de cort
și orice miel se leapădă de oaie
în măieriște zace-un înger mort

Apasă greu blestem pe stîna asta
osînda Mioriței a căzut
s-ar mai putea răscumpăra năpasta
şi-ar mai fi timp s-o luăm de la-nceput

Dar s-a făcut tirziu pe munții vineți
pogoară doliul serii şi e ger
in strunga verde vreau să mă închideți
să-mi iau cuminecarea, și să sper

Iar tabăra să-mi treacă dinainte
înveşmîntată-n zeghe și făclii
la rătăcirea mea să luați aminte
și oglindiți-o dreaptă în copii

Eu mă topesc sub ierburi nestemate
cu fluiera și doinele întregi
și cine știe, peste-un secol, poate
voi răsări în tabla altor legi