Reflex 32 - George Ţărnea, „Exerciții de iubire”

Sunt mai aproape palmele de cer,

De-aceea-n locul nostru, ele cer
Şi pâine, şi iubire, şi iertări,
Apropiind, cu grijă, depărtări,
Pe câtă vreme tălpile primesc,
De la-nceput, blestemul pământesc
Care, cu vremea, se preface-n scrum
Şi-n pulbere prădalnică, de drum.

Reflex 29 - George Ţărnea, „Exerciții de iubire”

Însângerează soarele, în zori,

Broboanele de rouă de pe flori,
Apoi le soarbe-ncet, dintr-un sărut,
Şi le strămută-n norul absolut,
Din care se desprinde, mai apoi,
Lichidul trup al desfrânatei ploi,
Să intre până-n seară sub pământ..
Şi, dacă toate sunt aşa cum sunt,
Desigur, peste noapte, nunta lor
Va naşte, în tăcere, un izvor.

Reflex 9 - George Ţărnea „Exerciții de iubire”

Numai să vrei şi poţi înveşmânta

Întregul meu pustiu, cu iarba ta,
Pe care, mai apoi, s-o pot cosi,
De cum se face, peste gânduri, zi...
De cum se face, peste viaţă, cald...
Şi-mi dă târcoale dorul să mă scald
În roua ierbii tale sidefii,
Numai să vrei, să afli şi să vii.