Ioan Alexandru - Beau lapte

Beau lapte din şiştar şi mă cuprind fiori,
Că-i prea bun laptele şi prospăt – cum să spun,
Parcă beau lapte amestecat cu nori,
Sînt zeul tinereţii ce-n lapte mă răzbun!

Beau lapte din şiştar cu botul, zgomotos,
Gâtlejul îmi pocneşte, ce straşnic, de plăcere,
Mă simt în seara asta nespus de bucuros
Şi freamăt de iubire şi putere.

Mă laud cu aceasta- ştiu- sînt lăudăros.
Aşa-s toţi ardelenii şi poate le stă bine,
Cînd şi-au găsit filonul şi pare viguros
Îşi ies din minţi cu toţii – ascultă-mă pe mine,

Căciulile se-neacă smintite în tavane,
Ardeleneasca ţuică întunecă mărgele.
Femeile bronzate pe ţâţe, frate Ioane,
Te trag de după masă şi să fii om de ele.

Şi chefu-n toată legea se-ncinge dimineaţa,
E ţuica-n zori mai cutră şi mai tare.
Eu am trăit această prea încâlcită viaţă
Şi-am împlântat adesea cuţitu-ntre pahare.

Acum am alte rosturi, beau lapte zgomotos,
Vreau, cîte vreau, o, Doamne, dintr-o dată!
Întîi şi-ntîi această minunată zi
Aşa-i că nu mai vine, mamă, niciodată?

Beau lapte din şiştar şi mă cuprind fiori
Că-i prea-i bun laptele şi proaspăt – cum să spun,
Parcă beau lapte amestecat cu nori,
Sînt zeul tinereţii ce-n lapte mă răzbun!