România lui Avram Iancu - Corneliu Vadim Tudor

 

E rînduită prost această stînă
zadarnic are jgheaburi și păşuni
cind turmele tot înspre rîpi se mînă
iar din ciobani numai cîțiva sînt buni

E prea in calea lupilor, sărmana
sînt lotri mulți, tainu-i tot mai mic
și nu mai crede nimeni în nirvana
din vechiul rai n-a mai rămas nimic

S-au îngrăşat berbecii şi mågarii
păianjenii ruinei curg şuvoi
pereții de stejar trosnesc de carii
căpușile regine-s peste oi

Au ruginit tălăngile în ploaie
și laptele-i ca pînza grea de cort
și orice miel se leapădă de oaie
în măieriște zace-un înger mort

Apasă greu blestem pe stîna asta
osînda Mioriței a căzut
s-ar mai putea răscumpăra năpasta
şi-ar mai fi timp s-o luăm de la-nceput

Dar s-a făcut tirziu pe munții vineți
pogoară doliul serii şi e ger
in strunga verde vreau să mă închideți
să-mi iau cuminecarea, și să sper

Iar tabăra să-mi treacă dinainte
înveşmîntată-n zeghe și făclii
la rătăcirea mea să luați aminte
și oglindiți-o dreaptă în copii

Eu mă topesc sub ierburi nestemate
cu fluiera și doinele întregi
și cine știe, peste-un secol, poate
voi răsări în tabla altor legi