L-au zămislit străfunduri de pădure,
Din lacrimile celor mulți şi fără țol,
Să lovească-n cei ce au venit să fure,
Cu brânca dreaptă, trăznet, pe pistol.
A crescut ca steiu-n strai sărac,
Cu inima plecată peste gloată,
Ascultând cum din adânc de veac,
Gem sufletele celor trei pe roată.
Astăzi doarme somnul său adânc,
Alăturea de Horia, sub gorun, în glia geto-dacă,
De nu s-ar fi născut cu spada la oblânc,
Istoria Transilvaniei ar fi cu zeci de veacuri mai săracă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu