Legat adânc de tot ce-mi are glia,
Pe-acest pământ de cremene şi vis,
Îmi e mai drag un sat din România
Decât oricare Londră sau Paris.
Nu dau o seară-n ţara mea domnească
Pe tot ce este-n alte ţări mai sfânt,
Cum nu dau doina noastră românească
Pe nici un cântec care-i pe pământ.
Pământule rodnic, pământule sfânt,
Tu, care-mi eşti leagăn, cămin şi mormânt,
Ridică spre focul aceloraşi stele
Credinţele tale, credinţele mele.
Evlavie ţie pământule bun,
În sânul tău doarme trecutul străbun,
Păstrând pietre scumpe din vremile-acele
Comorile tale, comorile mele.
Când gemi sub copite de cai frământat,
De graniţi duşmane adânc sfâşiat,
Se zbat în mânia furtunilor grele
Durerile tale, durerile mele.
Învolbură-n mine viteze puteri,
Iar când voi fi vrednic ţărâna să-mi ceri,
Pe groapa-mi uitată să creşti viorele
Iubirile tale, iubirile mele.
Din clopotul inimii stinse să-mi faci
Umbroase coroane de falnici copaci,
Prin mândrele vârfuri să urci către stele
Nădejdile tale, nădejdile mele.
de Ion Alexandru
Postări
1 comentarii:
Poezia precum si cintecul sunt minunate .
Trimiteți un comentariu