Ar fi rămas nescrisă
De nu se întâmpla să-mi intri-n poezie
Și să-mi rămâi acolo, numai tu.
Îți mulțumesc deci, lacrimă a mării
Pe agonia unui trandafir
Că ai răspuns, fără să știi, chemării
De-a-mi răscoli nisipul fir cu fir.
Îți mulțumesc că m-ai făcut să sufăr
Și să mă bucur astfel că sunt viu
Și port în carne semne ca-ntr-un cufăr
Dinspre văzduhul verii străveziu
Îți mulțumesc mai mult decât se poate
Cuprinde cu măsura din cuvânt
Că-n timpul scurt, le-am regăsit pe toate
Câte credeam că s-au pierdut în vânt.
Revoltător de tânără-n venire,
Ucigător de sinceră, plecând
Rămâi, minunea mea întru uimire
La care nu visam s-ajung nicicând!
Rămâi, mireasa mea de lângă noapte
Rămâi, minunea mea de lângă cer
Iar pentru gustul tău de piersici coapte
Rămas de tot al meu ... iertare-ți cer.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu