Eşti, Doamne
bun, eu pământean şi rău!
În dragoste nu-Ţi seamăn nici în milă,
dar după răni, sunt chip din chipul Tău,
de par dospit din cer, nu din argilă.
Nu Ţi-am
râvnit nici razele subţiri,
nici tălpile străpunse de piroane,
dar Tu mă faci părtaş în răstigniri
să-Ţi tot îngân osânda la icoane.
Sfinţit de
cruci pe care nu le-am vrut
şi de-nvieri pe care nu le-aş cere,
nu ştiu, Tu te cobori la mine-n lut,
sau eu mă urc spre raiul Tău, bând fiere?
Cu necerșită
slavă Tu mă încarci
şi-n cuie când sfinţenia mă frânge,
oftând mă uit la rănile prea largi
şi-Ţi cresc alături, sânge după sânge.
În dragoste nu-Ţi seamăn nici în milă,
dar după răni, sunt chip din chipul Tău,
de par dospit din cer, nu din argilă.
nici tălpile străpunse de piroane,
dar Tu mă faci părtaş în răstigniri
să-Ţi tot îngân osânda la icoane.
şi de-nvieri pe care nu le-aş cere,
nu ştiu, Tu te cobori la mine-n lut,
sau eu mă urc spre raiul Tău, bând fiere?
şi-n cuie când sfinţenia mă frânge,
oftând mă uit la rănile prea largi
şi-Ţi cresc alături, sânge după sânge.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu