N-ai
dezmierda, de n-ai şti să blestemi;
surâd numai acei care suspină.
Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur
rana nu-ţi legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după un colţ de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.
Căci nu
te-nalți în slăvi până nu cazi
cu fruntea grea, în pulberea amară.
Și dacă-nvii în cântecul de azi,
e c-ai murit în lacrima de-aseară.
surâd numai acei care suspină.
Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după un colţ de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.
cu fruntea grea, în pulberea amară.
Și dacă-nvii în cântecul de azi,
e c-ai murit în lacrima de-aseară.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu