Pe drum îngheață urma unui cal
Că pintenii de crai nu îl mai mână.
Te-ndură, tu, Ardealule, dă-i sânge
Și-nvie-l ca pe-o vână de fântână
Ca să-l aud cum în izvor aud
Cum crapă cerul peste urma trează
La Baia, la Câmpeni și la Abrud
Sau unde-oi fi, să-l sâmt că mă nechează!
De-ar îngheța și urma după cal
Și scrâșnetu ce-l lasă mărsu roții
Avem atâta sânge în Ardeal
Ca să-nviem și caii lor și moții
Avem atâta sânge colindat
La porțile a nu-știu-câtor Viene
Dar de rămas, aici am rămas
Pe munți, pe văi, pe ape transilvane.
Vegheați de mari feștile în ferești
Aprinse-n sărbători pe mese noi
Și se dezgheață urma lor pe drumuri
Că are sânge-Ardealul pentru noi.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu