şi-mi pare ...
că de le-aş aduna, pe cele mai măreţe,
pe toate laolaltă
şi tot ar spune prea puţine ...
cum zeu şi demiurg mă simt peste întreg pământul
când doar gândesc la tine !
Ţi-aş pune-a mea viaţă,
pământu-ntreg şi tot văzduhul la picioare ...
de nu te-ar zăpăci,
căci eşti atât de fragedă ...
şi doar aşa, din joacă,
pe toate le-ai strivi.
Şi-apoi, cu ochii larg deschişi,
cu vocea tremurândă
şi sufletul cuprins de-ngrijorare
o să îmi spui că-ţi pare rău
şi că îţi ceri iertare ...
Dar uite, fiindc-am mai trecut pe-aici
Cândva ... cu alte feţe dragi, de seama ta
Ţi-am spus că am băgat la cap câte ceva ...
şi nu m-am îmbătat cu frumuseţea ta - cum zici.
Stau încă lângă tine şi te-admir cu drag
Şi dacă vrei, iată, pun azi cu tine rămăşag
că nu o să-ţi mai dau în dar nimic frumos
de nu-mi vei cere sau ...
de nu-ţi va fi de vreun real folos,
căci nu vreau să te schimbi ...
nici dacă nu ţi-s drag, să-mi spui că mă iubeşti.
Îmi e deajuns să stăm din când în când de vorbă
Nedumerit, când mă întorci din drum pentru un blid de ciorbă
Să te privesc, să îmi zâmbeşti şi să fii tot ceea ce eşti !
Cluj Napoca
apr.-sept. 2012
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu