Soare cu dinţi

E o zi de Duminică cu soare. Totuşi e destul de rece afară, chiar şi aici la mine. Îmi iau micul dejun de desfătare - fulgi cu lapte - şi mă gândesc să finalizez o carte la care citesc cam demult. Ce-i drept nu mă deranjează faptul că citesc la ea de vreo jumătate de an, oricum capitolele ei pot fi citite şi separat. Totuşi ar trebui să o duc la bun sfârşit. Astfel voi avea cale liberă la documentarea pentru referatele ce le mai am de făcut.

Şi totuşi alta era cauza pentru care m-am apucat de scris ... da ... şi nu e numai una, am atâtea gânduri în minte că mi-ar mai trebui vreo zece mâini şi vreo douăzeci de mii de neuroni să facă selecţie printre ele. Da, îmi aduc aminte, văzusem articolul "Avatar", varianta tv a lui Stephen Hawking şi m-a pornit aşa un dor de vremurile "bune" în care mă frământau tot felul de subiecte şi cercetam zile în şir, săptămâni chiar. Acum nu mai resimt astfel de nevoi şi asta mă pune pe gânduri ... asta şi din cauza faptului că nu mai am "obligaţii" şi de ce nu, nici zonă de manifestare ... lumea de azi ţine morţiş a mă lega de chestii mult mai pragmatice, mult mai concrete încătuşându-mă de realitatea cotidiană cu destul de mult succes. Chiar aseară vorbeam cu cineva despre realitate mărturisindu-i că de fapt realitatea este aşa cum ne-o imaginăm noi, dacă o facem, dacă nu ne-o imaginează societatea în locul nostru şi poate că de aici şi starea de disconfort care ne marchează anumite momente în care ne simţim aiurea fără să ştim de ce. Închei acum, se pare că am reuşit să mă mobilizez. O să merg să citesc şi sper ca diseară să revin cu mai multă energie.