Stăm adeseori încorsetaţi în anumite stări deloc convenabile şi dacă cineva, chiar şi cu gând bun ne întreabă "ce-i cu tine ?! s-a întâmplat ceva ?!" evident că nu ne putem descoperi neputinţa şi răspundem "nimic". Ei, "nimic" nu există, în cel mai bun caz: "nu ştiu". Şi totuşi ce se întâmplă de fapt ?! Se întâmplă o acumulare de lucruri, fapte, gânduri care la un moment dat ţin să ne avertizeze că ceva se întâmplă - şi ca de obicei, acel ceva nu este unul bun. Să nu uităm că în general suntem o generaţie nevrotică - da, mass-media poate spune dinamică - dar nu în sensul bun, din moment ce produsele gândurilor noastre au atribute de genul fast food şi second hand şi vin adeseori deodată cu acestea sau poate chiar mai repede - şi asta chiar de la cele mai fragede vârste. Suntem o generaţie care nu avem timp pentru că suntem prea agitaţi pentru a-l putea cuprinde, pentru a-l putea cunoaşte şi a-l domina. De ce am fi altfel, când societatea ne-a pus totul atât de la îndemână ... şi ni le-a vârât atât de sub nas încât nici nu mai avem prea multe şanse de a respira altceva. Ştiţi aerul proaspăt din pădure ?! Nu e mitologie ! E realitate ! Dar ca să te convingi trebuie să renunţi la calculator, la televizor, la telefonul mobil - fiindcă întotdeauna se va găsi unul ca tine care să te sune, tocmai când vei vrea să ieşi din casă, să te cheme la o bere în oraş - şi apoi urmează chinul de care te fereşti cel mai mult: drumul până acolo. Pe jos, nicio şansă (!), cu mijloacele de transport e prea complicat că trebuie să aştepţi după ele şi nu te duc niciodată până la marginea pădurii, iar cu maşina - dacă se întâmplă să o ai - nu te-ai duce singur, iar toţi cei pe care i-ai sunat sunt ocupaţi, sau nu se merită să strici benzina pentru asta. Deci, mai bine ne continuăm sejurul navigând după chestii de ultimă oră ...
Ştiu sună dur, dar când îţi dai seama cât de real e stai aşa ... tâmp ... şi te gândeşti: "ce-i cu lumea asta ?!" dar nu lumea e problema, căci lucrurile astea ţi se întâmplă ţie. Aşa că pleci bărbia în piept şi te întrebi: "ce-i cu mine ?!" Ai răbdare şi uită-te cu băgare de seamă ! ce faci acum ? ce-ai făcut până acum ? ... ce vei face ?
Da, ai dreptul să fii revoltat, dar ca atitudine. De altfel, poţi să fii chiar agresiv, dar cu tine însuţi ! Ştiu un proverb turcesc care spune: Oricât de mult ai mers pe un drum greşit, întoarce-te !
Dar de unde ştii că e un drum greşit ? Google-ul nu-ţi dă răspuns la această întrebare, televizorul îţi spune mai nou că totul e greşit. Dacă ţi-o spun părinţii, te enervezi şi-ţi spui "ce ştiu ei ?! nu mai sunt vremurile acelea, nici nu ştiu să scrie un sms ce să mai zic de calculator - au impresia că e ceva obiect de mobilier". Prietenii ?! păi cu ei te distrezi, de unde să ştie ei dacă drumul tău e bun sau nu ?! pentru ei orice faci e bine şi poate constitui un motiv de petrecere. Şi iacătă, te trezeşti de unul singur ... toată lumea te întreabă "ce-i cu tine" când tu tocmai la ei cauţi răspuns şi ajutor.
Acum că eşti singur, uită-te la ziua ce a trecut, la cea de ieri, la anul precedent până la ultima dată când ai luat o decizie importantă pentru cursul vieţii tale - sau poate şi mai departe în timp - şi vezi ce ţi-ai propus atunci, ce ai realizat şi încotro urmează să te îndrepţi. De fel, cu toţii dorim să fim buni, foarte buni, cei mai buni, ţine de natura umană să evoluăm dar ... suntem oameni nu ?! deci uităm ... uităm de visele noastre, uităm de ţelurile pe care cândva ni le-am propus, într-un final uităm chiar şi de noi.
Eu ştiu o vorbă care spune că pentru ca un lucru bun să nu se întâmple nu trebuie să faci nimic ! Da, oarecum îţi stă mintea în loc, dar concluzia e că trebuie să facem ceva: noi cu noi înşine pentru că dacă nu facem noi, face societatea cu noi.
Decide sau vei fi decis ! sau Hotărăşte-te (Fii hotărât), sau vei fi hotărât !
să ce ? ... vom vedea ...
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu