Plouă - George Topârceanu

Pe-aici când plouă, plouă îndesat, 

Nu ţine ca la noi un ceas ori două. 

Că ziua plouă, plouă pe-nserat, 

Şi când se crapă iar de ziuă, - plouă. 

În faptul zilei, streşinile plâng,

Pădurea stă plouată ca o curcă,

Natura calcă cu piciorul stâng:

Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac

De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă, 

N-apuci a scoate nasul din cerdac, 

Că până la întoarcere, - te udă. 

Există şi răstimpuri când se moaie,

Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus 

Şi cerul câte-oleacă, spre apus, 

Se luminează puţintel - a ploaie. 

Atunci se cheamă că e timp frumos 

(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),

Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,

Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură...