Rămâi ... cu .... bine!

Nu m-am uitat în ochii tăi destul

Și-acuma plec, nu ne vom mai vedea ...

N-a fost să fie ... ? Puteam totuși, să-ți spun ... să fac ceva ... ?

Am fost indiferent față de tine, urmându-mi calea mea?

........................................................................................

Sau totu-i doar o nălucire ...., doar un gând trecător ...!?

... Să fie?!

Poate-ai fi fost Arhanghel, ce mi-ar fi ocrotit grădina

Și-ai fi arat-o cu-aripile-ți

Și rod bogat ar fi răsărit ascultând glasul tău

Răsunând peste codri, peste câmp, peste ape

Și puzderie de prunci ne-ar fi umplut ograda.

......................................................................................

Și totuși plec, fără să fi știut că-n ochii tăi

Erau și foc și apă ... și aer și pământ

Și fier și sare și soare și vânt ...

                                               ... dar cine știe?!

Poate că-n viața viitoare ne-om întâlni mai fragezi

Mai limpezi, mai senini și mai puțin străini.