Desăvârșire

Atunci vei ști că ai ajuns să fii cu adevărat, când nu te mai leagă nimic. Nici măcar ziua de mâine. Nici măcar nu mai contează „dacă” sau „cum”. Dacă va exista ziua de mâine sau nu, e irelevant, chiar dacă pare egoist. Și totuși nu e. Căci devine irelevant dacă va mai fi mâine, atunci când știi că chiar dacă tu nu vei mai fi prin tine, vei rămâne prin cei care ți-au urmat, chiar și numai pentru câțiva pași. De-ar fi fost mai mult? Probabil c-ar fi fost prea mult. Simplitatea își este suficientă sieși.

Să fii victorios în toate nu e un obiectiv suprem. Dacă ar fi suprem te-ar transforma într-un tiran sau ai transforma viața într-un iad. A nu te teme de eșec însă ... asta e magnific. A nu te teme este „acasă”.

A fi perfect este inuman.

Nereușita, de regulă, e doar o stare de moment - la fel cu neputința - și în aceeași măsură o consecință. Nefericirea sau tristețea este o alegere, reacție la realitatea respectivă, fie vorba de succes sau eșec. Prin urmare poți la fel de simplu să te întristezi sau să te bucuri de același lucru. Dar cum spuneam mai demult, nefericirea are la bază faptul „că lucrurile nu sunt așa cum vrem noi”, adică o stare egoistă. Evident, dacă ne gândim că egoismul este de fapt o neputință de a avea o perspectivă mai înaltă, ajungem foarte ușor la concluzia că totul stă în capacitatea noastră de a ne raporta optim la o realitate pluridimensională. Un proverb oriental spunea că „dacă te chinui să faci un lucru, înseamnă că nu faci ceea ce trebuie.” Asta nu înseamnă neapărat că lucrul respectiv nu e bun, ci poate fi doar perspectiva sau modul de abordare greșite.

Când vine vorba de ceilalți, spre exemplu, nu poți cere cuiva să reacționeze așa cum vrei tu sau cum crezi tu. Nu-i poți cere să gândească într-un anume fel, să creadă ceea ce crezi tu, sau să simtă; de altfel nu poți cere nimic din ceea ce trece prin filtrul propriei personalități. Tot ceea ce poți face este doar să-i dai ocazia reflexiei și eventual să-i susții dezvoltarea spectrului de reflexie. Altfel e ca și cum i-ai cere unui daltonist să se bucure de verdele crud al ierbii.