A ajuta înseamnă să acorzi sprijin celui care ţi-l cere şi care, deci, are nevoie de el, pentru a duce la bun sfârşit o ACŢIUNE concretă, al cărei personaj principal unic realizator şi actant este el. Aşadar, în momentul în care ceri ajutorul cuiva, asta înseamnă nu că vrei să faci ceva, ci că deja te-ai apucat de treabă, acţiunea este în derulare, dar în momentul de faţă te-ai împotmolit. (De exemplu: o doamnă iese în oraş la plimbare cu căruciorul în care se află copilul său şi vrea să urce căruciorul în autobuz. Tu o ajuţi să urce căruciorul nu să-şi plimbe copilul) Prin urmare, ajutorul presupune şi incită la o acţiune de moment.
Te pot ajuta cu ceva ? de ce ? simplu, pentru că pot.
Pe de altă parte, atunci când ceri ceva, aceasta este alt"ceva" decât ajutorul. Fii cu băgare de seamă şi dacă-mi ceri ajutorul, nu te aştepta să-ţi fac eu treaba sau să-ţi rezolv eu problema. Eu te ajut să te despotmoleşti şi atât - mai depate îţi vezi singur de drum. De ce ? pentru că tot ce depăşeşte aceste limite, de fapt, nu este ajutor ci "co"laborare, adică lucru împreună, laolaltă. Întrucât trăim într-o lume în care, din păcate, individualul e mai important decât exemplarul, a nu face clar diferenţa între ajutor şi colaborare poate atrage după sine daune colaterale sau chiar erori identitare (vezi plagierea). Revenind la colaborare, aceasta presupune la rândul ei un ... inter"esse", adică - spre surprinderea multora - o lipsă comună; lipsă care, atenţie, nu e o problemă, ci generează o problemă. În fond, asta ar trebui să fie cheia şi în final scopul oricărei colaborări: existenţa unei probleme comune şi soluţionarea ei care să asigure acoperirea lipsei. În acest fel, dacă ambele părţi ("co") sunt afectate de problemă - cazul ideal - atunci este de la sine înţeles că se vor şi implica 100% în soluţionarea ei, de unde rezultă "infinitul nepreţuit". Cu alte cuvinte - în sens taoist vorbind - 1+1 = 3 care este rădăcina tuturor lucrurilor. Înainte de a merge mai departe propun stabilirea următoarei "ecuaţii": lipsa = lucru şi problema = acţiune; unde lucru = inert (lipsit de viaţă) şi acţiune = mişcare (viu). Prin urmare, dacă interesul unei colaborări este obţinerea a ceva - deci un lucru - atunci, ori nu avem de a face cu o colaborare, ci cu un ajutor mascat, ori "esse" este de fapt cauza şi prin urmare preţul colaborării, iar nicidecum rezultatul. În aceste condiţii valoarea lucrului făcut este limitată din capul locului şi prin urmare şi rezultatul ... căci infinitul nu poate fi preţuit.
Pe de altă parte, atunci când ceri ceva, aceasta este alt"ceva" decât ajutorul. Fii cu băgare de seamă şi dacă-mi ceri ajutorul, nu te aştepta să-ţi fac eu treaba sau să-ţi rezolv eu problema. Eu te ajut să te despotmoleşti şi atât - mai depate îţi vezi singur de drum. De ce ? pentru că tot ce depăşeşte aceste limite, de fapt, nu este ajutor ci "co"laborare, adică lucru împreună, laolaltă. Întrucât trăim într-o lume în care, din păcate, individualul e mai important decât exemplarul, a nu face clar diferenţa între ajutor şi colaborare poate atrage după sine daune colaterale sau chiar erori identitare (vezi plagierea). Revenind la colaborare, aceasta presupune la rândul ei un ... inter"esse", adică - spre surprinderea multora - o lipsă comună; lipsă care, atenţie, nu e o problemă, ci generează o problemă. În fond, asta ar trebui să fie cheia şi în final scopul oricărei colaborări: existenţa unei probleme comune şi soluţionarea ei care să asigure acoperirea lipsei. În acest fel, dacă ambele părţi ("co") sunt afectate de problemă - cazul ideal - atunci este de la sine înţeles că se vor şi implica 100% în soluţionarea ei, de unde rezultă "infinitul nepreţuit". Cu alte cuvinte - în sens taoist vorbind - 1+1 = 3 care este rădăcina tuturor lucrurilor. Înainte de a merge mai departe propun stabilirea următoarei "ecuaţii": lipsa = lucru şi problema = acţiune; unde lucru = inert (lipsit de viaţă) şi acţiune = mişcare (viu). Prin urmare, dacă interesul unei colaborări este obţinerea a ceva - deci un lucru - atunci, ori nu avem de a face cu o colaborare, ci cu un ajutor mascat, ori "esse" este de fapt cauza şi prin urmare preţul colaborării, iar nicidecum rezultatul. În aceste condiţii valoarea lucrului făcut este limitată din capul locului şi prin urmare şi rezultatul ... căci infinitul nu poate fi preţuit.
...
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu