Și îngropat în noi, că nu se știe
De sângele cu care ne-am născut
Nu-i cruce, țară, ridicată ție -
Atâtea Miorițe am pierdut
Că fiecare-avem câte-un izvor
Secătuit în noi și nebăut
Ci numai putrezit adânc, de dor -
Și-atâtea limbi străine au călcat
Din facere, prin graiul nostru sfânt
C-adeseori ni-e glasul tremurat
Parcă am spune lumii un mormânt ...
Dar tot mai mult se-aseamănă cu noi
Iarba din cimitirul părintesc
Și semnul doinei arse, despre oi
Oriunde-ar fi rămas, e românesc -
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu