ce-mbrățișează trupul, răstignit
de patima dosită a oglinzii
mușcând din trupul fetei cu care m-am iubit;
mi-e dor de Transilvania, de casă
și de cuptorul pâinii, mutat de-acum în cer,
de hornul ce trimite fum la coasă,
de steaua-ncremenită în plâns de lerui ler -
Mi-e dor de Transilvania oprită
în carnea ei ca spicul de cețuri aburit,
de alte șoapte noaptea încălzită
când ceasurile lumii demult vor fi murit.