tot ce urăsc o să moară treptat,
între aceste extreme arzînd
timpul mă clatină neîncetat.
Zilnic gîndind c-am făcut prea puţin,
totuşi nimic nu pare prea greu,
şi la-nălţimea acestei epoci
sui, depăşindu-mă lacom mereu.
Ard pentru asta-n adînc cumplit,
caut cuvîntul precis, cel mai dur,
nu mă mai pot mulţumi cu decît
miezul de foc al metalului pur.
Din volumul Autoportret în august, 1962
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu